– aspirație nazală (aspirarea secrețiilor, crustelor, sângelui, în patologia inflamatorie sau postchirurgical)

– anemizare pituitară (cu ajutorul unor tampoane de vată îmbibate cu soluții vasoconstrictoare și uneori cu anestezic local introduse în fosele nazale, se retractă mucoasa nazală, se toaletează fosele nazale; pacientul respiră mai bine post anemizare; anestezicul local permite efectuarea altor manevre endonazale: aspirație, mici intervenții, puncție)

– extracție corp străin nazal (de cele mai multe ori copiii își introduc în nas diverse obiecte: bile, baterii, mici piese de lego; introducerea bateriilor poate genera probleme importante până la necroza mucoasei și a cartilajului septal; orice corp străin intranazal, mai ales la copilul mic trebuie extras cât mai repede, existând pericolul aspirației în căile respiratorii inferioare; deloc de neglijat este și pericolul infecției locale; de cele mai multe ori extracția corpului străin se face în cabinet, dar există și situații când este necesară sedarea copilului, dacă este foarte mic și nu cooperează sau în cazul în care corpul străin este inclavat în structurile profunde ale nasului).

– puncție sinusală (de fapt puncția-spălătură sinusală este procedura prin care se evacuează conținutul sinusului maxilar – secreție seromucoasă, purulentă, sânge cu ajutorul unui ac gros conectat la o seringă cu ser fiziologic, ce se introduce în sinus prin nas; serul fiziologic împins cu presiune va spăla și evacua conținutul sinusal; are scop diagnostic pentru că vedem ce se evacuează din sinus dar și terapeutic pentru că evacuarea conținutului sinusului maxilar grăbește vindecarea).

– chimiocauterizare / electrocauterizare pată vasculară pentru epistaxis (cauterizarea zonei de unde se produce cel mai frecvent sângerarea nazală cu ajutorul unei substanțe chimice sau cu ajutorul curentului electric).